HUMAN ABSTRACT  by WILLIAM BLAKE

ABSTRACT UMAN

Pity would be no more If we did not make somebody Poor; And Mercy no more could be If all were as happy as we. And mutual fear brings peace, Till the selfish loves increase: Then Cruelty knits a snare, And spreads his baits with care. He sits down with holy fears, And waters the grounds with tears; Then Humility takes its root Underneath his foot. Soon spreads the dismal shade Of Mystery over his head; And the Catterpiller and Fly Feed on the Mystery. And it bears the fruit of Deceit, Ruddy and sweet to eat; And the Raven his nest has made In its thickest shade. The Gods of the earth and sea Sought thro' Nature to find this Tree; But their search was all in vain: There grows one in the Human Brain.

N-ar mai fi COMPASIUNEA Dacă n-am face pe cineva SĂRAC pururea; N-ar mai fi nici COMPĂTIMIRE Dacă toți ar trăi la fel în fericire. Iar TEAMA reciprocă aduce liniște, Până dragostea de sine egoistă sporește Apoi CRUZIMEA o cursă împletește Și momeala cu dibăcie  își răspândește. Omul stă așezat jos cu temerile sacre, Stropește pământul cu lacrimi curate Apoi SMIRENIA prinde rădăcină îndesată De sub ale sale picioare din talpă. Se răspândește jalnica umbra cât un hău De MISTER peste capul său Și OMIDA și FLUTURELE – orice larva Din MISTER se alimentează. Și poartă fructul DECEPȚIEI Cu gust dulce afurisit de consumație Iar CORBUL cuibul și-a construit În cea mai densă umbra în mister dosit. ZEII pământului și mării Au căutat în NATURĂ să găsească ARBORELE; Dar căutarea lor a fost în zadar: Crește doar în CREIERUL UMAN!!!

A DREAM WITHIN A DREAM by EDGAR ALLAN POE

UN VIS ÎNCADRAT ÎNTR-UN VIS

Take this kiss upon the brow! And, in parting from you now, Thus much let me avow — You are not wrong, who deem That my days have been a dream; Yet if hope has flown away In a night, or in a day, In a vision, or in none, Is it therefore the less gone?  All that we see or seem Is but a dream within a dream. I stand amid the roar Of a surf-tormented shore, And I hold within my hand Grains of the golden sand — How few! yet how they creep Through my fingers to the deep, While I weep — while I weep! O God! Can I not grasp Them with a tighter clasp? O God! can I not save One from the pitiless wave? Is all that we see or seem But a dream within a dream?

Ține acest sărut pe sprânceană! De tine acum mă despărțesc, Doar atât lasă-mă să mărturisesc - De stau reflectez – nu-i greșeală Că zilele mele au fost ca un vis; Totuși dacă speranța s-a mistuit Într-o bună noapte sau răsărit Într-o vziune sau în nimic, Este deaceea mai puțin risipit? Totul ce noi vedem sau râvnim Este doar un vis încadrat într-un vis etern. Stau în mijlocul vuiturii Unui litoral turmentat de valuri, Și țin în podul palmei iar Fire de nisip auriu, dar - Cât de puține! Totuși, ele alunecă Printre degetele mele în valul adânc În timp ce eu plâng – În timp ce eu plâng! Doamne! Cum aș putea eu să le strâng Într-o ermetică strânsoare solid? Doamne! Nu pot eu oare să salvez Un fir măcar de la valul nemilos Este oare totul ce noi vedem sau râvnim Doar un vis încadrat într-un vis etern?

The Love Song of J. Alfred Prufrock: T. S. ELIOT And indeed there will be time For the yellow smoke that slides along the street, Rubbing its back upon the window-panes; There will be time, there will be time To prepare a face to meet the faces that you meet; There will be time to murder and create, And time for all the works and days of hands That lift and drop a question on your plate; Time for you and time for me, And time yet for a hundred indecisions, And for a hundred visions and revisions, Before the taking of a toast and tea. In the room the women come and go Talking of Michelangelo. And indeed there will be time To wonder, “Do I dare?” and, “Do I dare?” Time to turn back and descend the stair, With a bald spot in the middle of my hair — (They will say: “How his hair is growing thin!”) My morning coat, my collar mounting firmly to the chin, My necktie rich and modest, but asserted by a simple pin — (They will say: “But how his arms and legs are thin!”) Do I dare Disturb the universe? In a minute there is time For decisions and revisions which a minute will reverse. For I have known them all already, known them all: Have known the evenings, mornings, afternoons, I have measured out my life with coffee spoons; I know the voices dying with a dying fall Beneath the music from a farther room.                So how should I presume? And the afternoon, the evening, sleeps so peacefully! Smoothed by long fingers, Asleep ... tired ... or it malingers, Stretched on the floor, here beside you and me. Should I, after tea and cakes and ices, Have the strength to force the moment to its crisis? But though I have wept and fasted, wept and prayed, Though I have seen my head (grown slightly bald) brought in upon a platter, I am no prophet — and here’s no great matter; I have seen the moment of my greatness flicker, And I have seen the eternal Footman hold my coat, and snicker, And in short, I was afraid.

Cântecul de dragoste a lui J. Alfred Prufrock Și într-adevăr va fi suficient timp Pentru fumul auriu de-a lungul străzii alunecănd Frecându-și spatele de cadrul ferestrelor Va fi suficient timp, va mai fi timp. Să compun o față să întâmpin fețele pe care le întîlnesc ; Va mai fi timp să distrug și să creez. Și timp pentru toate lucrările și zile de mâini Care ridică și-ți aruncă o întrebare pe farfurie ; Timp pentru tine și timp pentru mine, Și încă timp pentru sute de indecizii Și pentru sute de viziuni și revizii, Înainde de a servi un pesmete c-un ceai. Femeile vin și pleacă în salon  Discutând de Michelangelo. Și într-adevăr va fi suficient timp Să mă întreb ”Îndrăznesc eu ? ” Am îndrăzneala Și Timpul de a reveni ca să cobor scăra Purtându-mi în mijlocul creștetului pleșul Ei vor spune ”Cum i se mai rărește părul” Vestonul dimineața, cu guler ridicat ferm sub barbă Cravata scumpă modest, cu un simplu ac confirmată Ei vor spune : Cât i-s de slabe brațele și picioarele Îndrăznesc eu  Să Deranjez univerrsul? Peste o clipă va fi timpul Pentru decizii și revizii pe care o minută le va întoarce pe verso. Pentru că am cunoscut, le-am cunoscut pe toate déjà  Am cunoscut serile, diminețile, amiezile, Mi-am măsurat viața cu lingurițe de cafea ; Cunosc voci care se mistuie cu mistuirea toamnei Sub muzica care se aude dintr-o îndepărtată odaie. Deci cum să presupun ? Și amiaza, seara doarme atât de pașnic ! De degete lungi netezit  Adormit, obosit sau chiulind, Întins pe podea, aici alături de tine și mine. Aș putea eu oare după ceai, prăjituri și înghețate Să am puterea să forțez momentul crizei  declanșate? Deși am plans și-am postit, m-am căinat și m-am rugat Deși mi-am văzut capul pleșuv adus pe platou Nu sunt profet, dar aici nici nu e mare lucru Am văzut momentul gloriei mele licărind Și Eternul Lacheu dându-mi paltonul chicotind Și mai pe scurt – m-am temut.