TRANSLATIONS

STOPPING BY WOODS ON A SNOWY EVENING
by ROBERT FROST

POPASURI ÎN CODRI PE O NOAPTE VISCOLITA

Whose woods these are I think I know.

His house is in the village though;

He will not see me stopping here

To watch his woods fill up with snow.

My little horse must think it queer

To stop without a farmhouse near

Between the woods and frozen lake

The darkest evening of the year.

He gives his harness bells a shake

To ask if there is some mistake.

The only other sound's the sweep

Of easy wind and downy flake.

The woods are lovely, dark and deep.

But I have promises to keep,

And miles to go before I sleep,

And miles to go before I sleep.

TRANSLATION

POPASURI ÎN CODRI PE O NOAPTE VISCOLITA

Ale cui sunt pădurile, cred ca știu.

Casa lui este în sat oricum;

Nu o sa ma vadă popăsuind

Sa-i admir pădurea troenind.

Căluțul meu crede că-i ciudat

Nu-i nici o tavernă – popas neașteptat,

Printre păduri și lacul înghețate

În cea mai tenebroasă a anului noapte.

Zurgălăii de căpăstru el își scutura

Vrând să știe dacă e confuzie.

Unicul ecou care răsună

E vârtejul vântului și fulguitu’n simfonie.

Pădurile sunt tenebroase, dense - minunat.

Dar eu am promisiuni de realizat

Și mile de parcurs până la somn recuperant,

Și mile de parcurs până la somn revigorant.

THE ROAD NOT TAKEN by ROBERT FROST

Two roads diverged in a yellow wood,

And sorry I could not travel both

And be one traveler, long I stood

And looked down one as far as I could

To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,

And having perhaps the better claim,

Because it was grassy and wanted wear;

Though as for that the passing there

Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay

In leaves no step had trodden black.

Oh, I kept the first for another day!

Yet knowing how way leads on to way,

I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh

Somewhere ages and ages hence:

Two roads diverged in a wood, and I—

I took the one less traveled by,

And that has made all the difference.

Drumul pe care n-am urmat

Două drumuri  în codrul auriu s-au bifurcat

Dar nu puteam călători pe ambele - păcat!

Fiind un singur călător, am stat îndelungat

Şi am privit de-a lungul unuia în departare

Până ce a  cotit printre arbuşti și s-a pierdut în zare.

Apoi am luat pe celalt drum fondat şi confortabil.

Doar aveam nişte pretenţii mai mari  probabil

Pentru că celalt, buruienos şi nebătătorit

Numai  șerpuind pe acolo părăsit

Aproape că la fel  de uzat a devenit.

Ambele în acea dimineaţă egal s-au înfăţişat

Pe frunziş nici un pas nu a călcat

O! pe primul pentru o altă dată l-am păstrat

Deşi ştiind cum calea se ‘mpletește cu o altă cale

Aveam dubii dacă aş mai fi revenit  vre-o dat.

Poate că voi constata cu un oftat

Cândva peste un car de ani de pribejire

Două drumuri într-o pădure s-au bifurcat

Am parcurs pe cel mai puţin traversat

Și aceasta a fost unica deosebire.

“THE LOTOS-EATERS”   ALFRED, LORD TENNYSON (1809–1892)                                CONSUMATORII DE LOTOS

The Lotos blooms below the barren peak,	145
The Lotos blows by every winding creek;
All day the wind breathes low with mellower tone;
Thro’ every hollow cave and alley lone
Round and round the spicy downs the yellow Lotos-dust is blown.
We have had enough of action, and of motion we,	150
Roll’d to starboard, roll’d to larboard, when the surge was seething free,
Where the wallowing monster spouted his foam-fountains in the sea.
Let us swear an oath, and keep it with an equal mind,
In the hollow Lotos-land to live and lie reclined
On the hills like Gods together, careless of mankind.	155
For they lie beside their nectar, and the bolts are hurl’d
Far below them in the valleys, and the clouds are lightly curl’d
Round their golden houses, girdled with the gleaming world;
Where they smile in secret, looking over wasted lands,
Blight and famine, plague and earthquake, roaring deeps and fiery sands,	160
Clanging fights, and flaming towns, and sinking ships, and praying hands.
But they smile, they find a music centred in a doleful song
Steaming up, a lamentation and an ancient tale of wrong,
Like a tale of little meaning tho’ the words are strong;
Chanted from an ill-used race of men that cleave the soil,	165
Sow the seed, and reap the harvest with enduring toil,
Storing yearly little dues of wheat, and wine and oil;
Till they perish and they suffer—some, ’tis whisper’d—down in hell
Suffer endless anguish, others in Elysian valleys dwell,
Resting weary limbs at last on beds of asphodel.	170
Surely, surely, slumber is more sweet than toil, the shore
Than labor in the deep mid-ocean, wind and wave and oar;

Lotosul înflorește la poalele aridei creste

Lotosul înflorete pe meandra râului

Cu iz suav amețitor în bătaia vântului

Până și peșterele pustii și  poteci retrase înțese.

Vîrtejul sedimentează particulele aurii de Lotos - polenul

- Noi ne-am săturat de acțiune și de miscare

Rostogoliți la tribord, rostogoliți la babord, când răbufnește potopul

Un monstrul răzvrătit care spumegă jeturile sale în mare.

Hai să ne legăm cu jurământ și cu pioșenie să-l respectăm

Retras, ascunși  să viețuim pe a Lotosului tărâm

Pe dealuri ca Zeii împreună, de restul nepăsători

Ei zac lângă nectarul lor, iar săgețile scrijelesc ceruri.

Acolo în jos pe văi până și norii sunt un pic buclați

În jurul caselor lor aurii - centură din lumea licăritoare

Acolo ei surâd amețiți, privind peste pârlogite pământuri

Năpastă, foamete, ciumă, cutremur, vuietul mării și încinse nisipuri .

Zângănitul luptelor, orașe incendiate, corăbii naufragiate, și mâini implorante

Dar ei surâd euforic, ei aud muzică într-un bocet de doliu

Care se desprinde, o lamentare și o străveche istorie de nedreptate

Ca și o poveste cu sens puțin deși cuvintele sunt forte.

Psalmodiat monoton - o rasă maltratată de oameni brăzdează pământuri

Seamănă și strâng grânele în munci necruțătoare

Depozitând recoltele  anuale de vin și ulei și cereale

Până ce pier - calvarul, acest jeamăt venind din infernuri.

Ei suferă o  durere infinită, când alții pe văile Eliseului sălășuiesc

Rezemând picioarele trudite pe paturi de asfodele

Cu siguranță somnul este mai dulce decât truda - litoralul marinăresc,

Decât munca în largul oceanului, vânt și val și vâsle.

DOAMNA DE SHALOTT

În vâltoarea vântului de răsăsărit

Pădurile aurii au asfinţit

Râul extins între maluri s-a tânguit,

Greoi cerul atârna, ploaia s-a năpustit.

Peste fortăreaţa Camelott;

Ea coborâ şi a găsit o barcă

Sub o salcie să plutească liber lăsată

Şi se citea lângă provă încrustată  

Doamna de Shalott.

Şi de-a lungul extensiunii râului estompate

Ca un clarvăzător în transe controlate

Văzând-şi singur neşansa toată

Cu o înfăţişare  extatic obtuzată

Privea ea spre Camelott

Şi la asfinţitul zilei pe amurgite

Ea îşi dezlegă lănţişorul, şi alungită

Șuvoiul întins departe o purtă, pierdută

Doamna de Shalott

Zăcând, înveşmântată în alb sclipitor ca zăpada

Descătuşat plutea spre stânga şi spre dreapta

Frunzele pe ea cădeau dansant

Printre zgomotele nopţii adamant

Ea plutea spre Camelott

Şi pe măsură ce prova luntrii şerpui

Printre dealuri cu pajişti și plângăreţe salcii

Ei, o auziră intonând ultimul său cânt - Cavalerii -

Doamna de Shalott!